Cronica în alb-negru a unui război 2002
o puteti gasi aici
notite…
————————————————————————-
…cel mai scump preţ, dupã cum aratã experienţa exodului lui Moise, îl are libertatea…
…Croitã strîmb şi crescutã într-un idiom peltic, dupã artificiale scheme staliniste (ca sã fie mai lesne strunitã şi ţinutã din scurt), aceastã palmã de pãmînt rãpitã din trupul ţãrii printr-un act odios a moştenit o povarã sisificã de probleme istorice, lingvistice, economice şi geopolitice, care ne mai apasã şi acum.
…Ei bine, sau mai precis din pãcate, pentru noi acest rãzboi, pare-se,nu s-a încheiat nici azi! Rezumînd acest gînd, am putea afirma cã tot ce s-a întîmplat cu noi în ultimul deceniu a fost programat încã atunci, în acele blestemate documente secrete adiţionale, care au împins întreaga lume în cel de al doilea pîrjol mondial. De mult s-au arat cîmpiile, de mult s-a încheiat procesul de la Nürnberg, de mult s-au retras armatele, dar imensele depozite militare de la Colbasna (Tiraspol-Bender) ne ameninţã şi astãzi, aici, în mijlocul Europei.
…Pe data de 3 noiembrie[1990], imediat dupã primele ciocniri de la Nistru, la Kremlin are loc o întîlnire a conducerii de atunci a republicii cucei mai înalţi demnitari ai fostei URSS: Gorbaciov, Lukianov, Rîjkov,Nişanov, Revenko, Dogujiev ş.a. […]aşadar anume atunci, puşi în faţa faptului aproape împlinit, de faţã cu cei din Comrat (Kendighelean-Topal, care deja desfãşuraserã alegeri ilegale) şi cu cei din Tiraspol (Smirnov- Marakuţa, pe punctul de a le desfãşura), conducãtorilor republicii li s-a spus foarte clar, fiind, în fond, ameninflaţi de Lukianov, Preşedintele Sovietului Suprem al Congresului deputaţilor din URSS: „Semnaţi tratatul unional, renunflaţi la hotãrîrea din 27 iunie (adicã decretul despre suveranitate),şi reveniţi la varianta zero, altfel veţi avea douã republici noi şi ca atare o federaţie!“ Preşedintele Consiliului de Miniştri Rîjkov, cerînd demiterea imediatã a premierului nostru, a adãugat: „Ori gãsiţi limbaj comun şi vã împãcaţi cu toţii, ori veţi avea pe multã vreme un Karabah de Munte.“
…din informaţia Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova despre începutul acelui dans macabru, de foc:
„La 1 martie [1992], ora 22 şi 19 min., la unitatea de serviciu a Secţiei raionale de poliţie Dubãsari s-au adresat doi tineri care au comunicat cã în acea searã în cãminul fabricii de confecţii din localitate au avut loc dansuri şi între grupuri diferite de cetãţeni, pe de o parte, şi gardişti înarmaţi cu pistoale-mitraliere, pe de altã parte, s-a iscat o situaţie de conflict…“
Se consemneazã apoi cã de grupurile aţîflate s-au apropiat douã automobile fãrã numãr de înregistrare, marca VAZ, din care s-a tras intens. Poliţiştii moldoveni nu au ripostat. În urma tirului s-a constatat cã şeful secţiei (nelegale!) de miliţie Dubãsari a fost rãnit în cap de la spate şi, fiind internat de urgenţã la spital, a decedat. Atamanul cazacilor someazã secţia raionalã de poliţie Dubãsari sã depunã armele şi sã se predea. Noaptea, pe la ora unu, clãdirea secţiei de pazã a poliţiei este asaltatã, pe la ora douã gardiştii şi cazacii atacã secţia cu maşini blindate… La sud, în Vulcãneşti, alt grup înarmat atacã sediul raional al poliţiei. Acelaşi lucru se întîmplã, simultan, la Tighina, Grigoriopol şi Cocieri…Printre primii care au cãzut atunci la datorie sînt: locotenent-colonelul Mihai Moraru, comisarul secţiei raionale de poliţie Hînceşti Iurie Bodiu, Valentin Slobozenco, Nicolae Sotnicenco , Tudor Buga, Sergiu Postaf, Victor Lavrenflov, rus de naţionalitate, originar din Tighina, Boris Dovgani din Pîrîta, Serghei Culaţchi,ginerele bravului combatant generalul Anton Gãmurari…. Din apele Nistrului au fost pescuite corpurile neînsufleţite ale sergentului V. Purice şi şoferului N. Galben din Tighina. Transnistria devenea tot mai mult o Trans-sinistrie,o capcanã a iluzoriei noastre libertãţi.
…Preşedintele Mircea Snegur este obligat sã instituie la 28 martie starea excepţionalã pe întreg teritoriul Republicii Moldova. În urma înflelegerii de la Helsinki, concomitent se întreprind mãsuri diplomatice. La Chişinãu începe a funcţiona de la 1 aprilie Comisia de conciliere formată din patru miniştri de externe: ai României, Ucrainei, Rusiei şi Republicii Moldova.
…Procesul de pacificare nu este însã tolerat în stînga Nistrului şi la 19 mai tancurile Armatei a 14-a au ieşit din unitãţi, vãrsînd foc peste podurile nistrene. O nouã comisie parlamentarã mixtã chişinãuian-tiraspoleanã reuşeşte parcã sã atenueze conflictul, cînd, la 19 iunie, la Tighina, bandele separatiste provoacã un nou conflict de proporţii, care nu mai poate fi stins. Guvernul Muravschi demisioneazã, noul cabinet intensificã eforturile
diplomatice. Generalul Al. Ruţkoi, vicepreşedintele de atunci al Rusiei, face declaraţii incendiare la Tiraspol, iar senatorul american sosit la Chişinãu, Larri Pressler, pare sã agreeze poziţiile Parlamentului chişinãuian. Tot atunci este arestat grupul Ilie Ilaşcu, iar Preşedintele Mircea Snegur este forţat sã se aşeze cu generalii la masa tratativelor. În
felul acesta, în condiţii destul de umilitoare pentru noi, este semnatã, la 21 iulie 1992, Convenţia cu privire la principiile reglementãrii paşnice a conflictului armat din zona nistreanã.
Comments(0)
