…vorbeam nu demult cu un mos de al meu care imi povestea despre niste amintiri din vremea tineretii sale, si a ajuns la vremea cand a facut armata, despre care imi povestise un lucru care l-a socat.

Facuse armata in Kirghistan, undeva in anii optzeci si ceva , cred, si imi povestise cum daduse acolo peste persoane vorbitoare de limba romana… tocmai in Kirghsitan,

unul dintre superiorii lui – un locotenent sau un maior, dar cel mai interesant e ca daduse de o batrana deportata aici, ea de loc din Basarabia de undeva, care avea cam in jur de optzeci de ani si stia romana ( ea casatorita cu un ucrainean si copii , care cred ca nu prea aveau tangenta cu romana).

Si batrana ii povestea mosului meu ca ea nu uitase limba numai datorita faptului ca vorbeste tot timpul cand e singura cu ea insasi … numai ca sa nu-si uite limba natala.


da… zeci de ani de discutii cu tine insuti , numai ca sa nu uiti de unde ai pornit si cine esti…